Brol Medical Center este o clinica privata situata in centrul orasului Timisoara cu o experienta de peste 21 ani in chirurgia estetica, infiintata in 1996. https://www.brol.ro
Te iubesc, dar nu mă simți: ce faci când vorbiți limbi diferite ale iubirii?
Dacă ai avut vreodată senzația că „… fac tot ce pot și tot nu e bine!”, e posibil să fi dat, fără să știi, de zidul dintre limbajele de iubire. Tu te străduiești, partenerul se străduiește, dar parcă vorbiți două limbi diferite. Și, într-un fel, chiar asta se întâmplă.
La adulți, iubirea nu se măsoară doar în „te iubesc” spus seara sau în statusuri pe rețelele sociale. Se vede în gesturi mici, în tonul vocii, în felul în care suntem prezenți sau absenți. Dar fiecare dintre noi „traduce” iubirea prin unul sau două limbaje dominante. Dacă nu le cunoaștem, riscăm să ne simțim singuri … chiar în cuplu.
Pentru unii, cuvintele sunt totul. Au nevoie să audă „Îmi place de tine!”, „Sunt mândru/ă de tine!”, „Mulțumesc că ești aici!”. Fără aceste confirmări, chiar dacă primesc cadouri sau ajutor la treburi, rămâne un gol: „Nu îmi spune nimic… sigur nu mai simte ca la început”.
Alții simt iubirea prin timp petrecut împreună. Nu contează atât de mult ce faceți, ci faptul că sunteți prezenți, fără telefon, fără scroll, fără „stai puțin că am treabă”. Când acest limbaj nu este onorat, apare mesajul interior: „Nu are timp pentru mine, deci nu sunt important/ă”.
Pentru un alt tip de oameni, iubirea se simte prin gesturi de ajutor: cineva care te așteaptă cu masa pusă într-o zi grea, îți repară ceva prin casă, îți ia de pe umeri mici responsabilități. Când partenerul ignoră constant nevoia aceasta, apare gândul: „Văd cât fac eu, dar el/ea nu mișcă un deget pentru mine”.
Unii se topesc la atingere: o mână pe umăr, o îmbrățișare lungă, un sărut pe frunte, stat pe canapea lipiți unul de altul. Fără contact fizic, chiar dacă „din restul” totul pare în regulă, apare senzația de distanță: „Suntem ca doi colegi de apartament”.
Și, da, pentru unii, cadourile, nu neapărat scumpe, ci gândite, sunt o formă importantă de iubire: „M-am gândit la tine când nu erai aici”. Când nu primesc nimic, de sărbători sau „fără motiv”, se activează: „Nu contez. Nu sunt în mintea lui/ei”.
Problema nu este că limbajele de iubire sunt diferite. Problema apare când fiecare insistă să iubească doar „în limba lui”, fără să învețe măcar câteva cuvinte din limba celuilalt. Tu îi faci cadouri, el are nevoie să îl asculți. Ea îți face mâncare, tu ai nevoie de îmbrățișări. Voi vă iubiți, dar nu vă ajunge iubirea unul la celălalt.
Un exercițiu simplu, dar foarte puternic, este să întrebi direct:
„Când te simți cel mai iubit/ă de mine?”
Și să taci, să asculți. Răspunsul poate să te surprindă.
La fel de important este să spui, fără reproș:
„Eu mă simt cel mai iubit/ă de tine atunci când …”
Nu e moft, e o hartă pentru celălalt.
Limbajele de iubire nu sunt rețete magice, dar pot fi poduri între doi oameni care, de fapt, vor același lucru: să fie văzuți, auziți și aleși, nu din obligație, ci pentru că sunt ei. Iar relațiile care rezistă nu sunt cele perfecte, ci cele în care doi adulți au curajul să învețe, unul pe limba celuilalt, cum să spună: „Țin la tine. Rămân aici. Învăț să te iubesc și în felul în care tu simți iubirea.”
Dacă îți tot spui „fac atât de multe pentru el/ea și tot nu pare suficient”, e posibil să nu fie vorba că nu iubești destul, ci că vorbiți limbi diferite ale iubirii. Tu oferi ce știi, ce ai învățat, ce ți-ar plăcea ție să primești, dar partenerul poate avea nevoie de cu totul altceva ca să se simtă iubit.
Asta nu înseamnă că sunteți incompatibili, nici că „nu știi să iubești”. Înseamnă că lipsește o hartă.
În terapie, poți descoperi:
• cum ai învățat, în familia ta, să dai și să primești afecțiune;
• de ce unele gesturi te emoționează, iar altele te lasă rece;
• care este, de fapt, limbajul tău principal de iubire, cuvinte, timp, gesturi de ajutor, atingere, cadouri și cum îl poți comunica clar partenerului;
• cum să „traduci” și limba lui/ei de iubire, ca să nu mai trăiți sentimentul că vă ratați mereu unul pe celălalt.
Dacă simți că există iubire, dar nu vă mai găsiți unul pe altul, o ședință de psihoterapie poate fi locul în care începi să te înțelegi pe tine în relație și, de acolo, să construiești altfel.
Poate fi începutul unui mod mai limpede, mai cald și mai potrivit ție de a iubi și de a fi iubit(ă).