Artroza este asociată de obicei cu genunchiul sau cu șoldul și cu vârsta a treia. La umăr, povestea începe adesea mult mai devreme: cu o luxație la 20 de ani sau cu un tendon rupt la 50, tratate superficial ori deloc. Uzura articulației vine după ani, uneori după decenii, dar o parte dintre cauzele ei pot fi recunoscute și tratate cu mult înainte.
Două drumuri spre același rezultat
Umărul se uzează ca orice articulație, dar în cazul lui contează foarte mult ca bila humerală să rămână bine centrată în cavitatea pe care se sprijină. Două leziuni frecvente strică exact acest echilibru. Prima este instabilitatea, în care articulația iese în mod repetat din loc. A doua este ruptura tendoanelor coafei rotatorilor, cele care țin capul humeral la locul lui. Fiecare dintre ele poate deveni, în timp, punctul de plecare al unei artroze.
Luxația care „s-a rezolvat”
La tineri, luxatia umarului lasă adesea în urmă leziuni ale labrumului, ale ligamentelor și uneori ale osului, iar fiecare nouă ieșire din loc le poate agrava. Pierderea de os, frecventă după luxații repetate, schimbă chiar forma suprafețelor care alunecă una pe cealaltă.
Un studiu suedez arată cât de lung este acest drum. Cercetătorii au urmărit timp de 25 de ani 223 de umeri după o primă luxație, la pacienți care aveau între 12 și 40 de ani în momentul accidentului. La final, semne de artroză moderată sau severă aveau 18% dintre umerii care nu mai suferiseră nicio luxație, 26% dintre cei stabilizați chirurgical și 39% dintre cei cu recidive netratate chirurgical. Cu alte cuvinte, recidivele contează, iar nici măcar o primă luxație nu este un episod complet închis.
De aceea, felul în care este tratată prima luxație contează pe termen lung. La tinerii activi, riscul de recidivă fără o reparație poate ajunge, în unele studii, până la aproximativ 90%. Stabilizarea artroscopică reduce mult acest risc, fie prin reatașarea labrumului desprins, fie, atunci când s-a pierdut os, prin proceduri care refac sprijinul articulației. După o reparație de tip Bankart, recidiva rămâne, în majoritatea studiilor, în jur de 10-20%.
Tendonul rupt și umărul care urcă
Al doilea drum trece prin coafa rotatorilor. O ruptură completă nu se reface singură și, netratată, tinde să se mărească. Tendonul se retrage, mușchiul este înlocuit treptat cu țesut gras, iar o leziune reparabilă poate deveni ireparabilă. Fără tendoanele care îl țin centrat, capul humeral începe să urce spre acromion. În formele avansate apare artropatia de coafă rotatorie, o formă specifică de artroză în care durerea și pierderea forței devin permanente.
Un tratament pentru rupturi de coafa rotatorie început la timp urmărește tocmai să oprească această evoluție. Pentru multe rupturi parțiale sau degenerative, el este conservator, cu kinetoterapie. Pentru rupturile complete, la pacienții activi, este de obicei o reparație artroscopică. În stadiile avansate, opțiunile se schimbă: la pacienții trecuți, în general, de 65 de ani, cu o ruptură masivă ireparabilă și un deficit funcțional sever, soluția poate fi proteza inversată de umăr.
Ce poți face din timp
Nu orice luxație duce la artroză și nu orice ruptură de tendon evoluează spre artropatie. Riscul crește însă atunci când episoadele se repetă sau când o leziune rămâne neevaluată ani la rând. Semnalele care merită verificate sunt simple: un umăr care „scapă” la anumite mișcări, durerea nocturnă persistentă, slăbiciunea la ridicarea brațului sau o rigiditate care se accentuează de la un an la altul.
Nici artroza deja instalată nu înseamnă automat operație. Tratamentul pornește tot de la variantele simple: controlul durerii, kinetoterapia și adaptarea activităților. Protezarea umărului rămâne rezervată situațiilor în care durerea și pierderea mobilității nu mai pot fi controlate altfel.
Institutul Umărului acoperă tot acest parcurs, de la tratamentul conservator până la tehnicile artroscopice și reconstrucțiile complexe ale umărului, după protocoale validate internațional. Prima consultație la clinica Dr. Ion-Andrei Popescu începe cu un examen clinic complet. Urmează, atunci când este nevoie, o recomandare imagistică personalizată, ecografie sau RMN, în funcție de ce trebuie lămurit. Principiul este simplu: o leziune văzută devreme are mai multe soluții decât una descoperită abia când articulația s-a uzat.
Artroza de umăr este, de multe ori, finalul unei povești începute cu ani în urmă. Cu cât povestea este citită mai devreme, cu atât finalul poate fi schimbat.
Sursa foto: pexels.com
